duminică, 3 august 2008
joi, 31 iulie 2008
miercuri, 25 iunie 2008
Ciudatenie
Fratee...mica, galbena, cu ochii subitiri si cu voce de negresa!
Vorba alora din public: whoa!
marți, 24 iunie 2008
Comentariu pe text
Intr-o profunda nota de discordanta cu chipul pe care il vad de ceva ani la televizor, prietenul Mircea scrie si poezii. Iata o poezie care imi aduce in fata ochilor persoana care eram, alaturi de cea care sunt acum.
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!(M.Dinescu)
Si daca astazi sunt tanar, doamna, maine vreau sa fiu cel mai frumos din orasul acesta.
vineri, 20 iunie 2008
Nimeni n-o sa doarma vs Nessun Dorma
Tin sa mentionez inca de la inceput ca nu am nici cea mai vaga notiune de muzica, nu recunosc note, tehnici, stiluri, tonalitati in nici un fel. Ascult muzica de obicei doar daca, vorba aceea, ma gadila placut la ureche.
Dupa ce am vazut in paralel videoclipurile astea doua, m-am dumirit ca:
nu orice zbiara si se schimonoseste canta opera,
nu orice este zbierat frumos, pe note, probabil corect din punct de vedere tehnic, e de calitate,
nu mai sunt intrigata de felul in care se poate face din rahat, bici, mi-am dat seama: nu se poate,
costel asta nu este pavarotti, nici macar cel din carpati.
Eu m-am uitat exact in ordinea in care sunt si asezate. Mai intai varianta balcanico-romano-umpic spaniola, apoi originalul, ca sa aiba impactul mai mare.
miercuri, 11 iunie 2008
Se intampla lucruri mari
Simt ca se intampla lucruri mari. Acum.
Simt ca lucruri mari se intampla pe masura ce imi construiesc si eu prezentul, in timpul meu.
Ieri, de pilda, Casa Regala a sarbatorit nunta de diamant a Regelui si a Reginei. 60 de ani de casatorie. Mi se pare fabulos. 60 de ani, dintre care 50, in exil. Povestea in sine ma face sa ma simt contemporana cu lucruri "mari". Exista si lucruri deasupra mizeriei mediocrului. Exista sentimente, ganduri, experiente, placeri, suferinte care nu au capatat inca amprenta "vulgarului", a mediatizarii cu orice pret. Sunt lucruri care nu incap intr-o garsoniera marunta de bloc comunist si ganduri care nu incap in capul plin cu bigudiuri al orcarei sotii de administrator de scara.
Si nu simt nici un strop de revolta in fata acestui lucru. Doar uimire.
Mirare naiva si sincera in fata unui lucru mare.
Exista un lucru care m-a impresionat extraordinar de mult, de prima data de cand l-am vazut scris in niste marturii si de cand l-am perceput. Suferinta unui Rege caruia nu i-a fost permis sa isi conduca tara. Sentiment de care cred ca sunt capabili infim de putini oameni, numai cei alesi. Si nu, nu cred ca se compara nici cu deceptia unui om de afaceri in fata colapsului afacerii sale, nici cu dezamagirea unei bucatarese careia i-a dat cafeaua in foc.
Simt ca se intampla lucruri mari.
Am terminat de citit o carte a lui Dan Puric. Am trecut printr-o mie de stari. De la negare, la indoiala, scepticism, critica, judecati, prejudecati, la optimism si incredere, toate culminand cu un sentiment de uimire, care m-a coplesit pe parcursul intregii zile. Din toata cartea, doua paragrafe mi-au ramas impregnate in minte. Si in suflet. Primul in care este citata marturia unui fost tortionar, actual pensionar :"Eu nu pot sa ma duc la Biserica. Nu ma duc pentru ca pe mine nu ma poate ierta Dumnezeu! N-are cum sa ma ierte! Eu omoram zilnic opt sau noua tineri dupa ce ii torturam. Astia..., Coposu, Tutea, sunt nimic pe langa tinerii si personalitatile de valoare pe care le-am omorat. Asa ca Dumnezeu n-are cum sa ma ierte. (interviu cu tortionarul Tandara)". Al doilea paragraf este la sfarsitul cartii.
Simt ca se intampla lucruri mari. Si nu pe toate sunt capabila sa le inteleg. Transformarea omului in ne-om, adevarul care nu corespunde intotdeauna cu dreptatea, sinceritatea bruta, rudimentara a acestui om, care nu elibereaza, nu inalta, este marturisirea unui om mort, gol, suferinta unui Rege exilat, o iubire care trece de bariere religioase, sociale, ale sortii, temporale si care rezista.
Am alaturat azi in mintea mea doua arhetipuri. Doua simboluri. Doua lucruri care m-au coplesit: pe de o parte, demnitate, nu orgoliu, iubire, speranta, stoicism, noblete si valoare umana si pe de alta parte mizerie, decadere pana la inuman, ura si disperare. Pe nici unul din acestea doua nu le percep total.
De-asta simt ca se intampla lucruri mari.
luni, 9 iunie 2008
I have never been able to depict happiness like i do it now
Pentru ca ziua de azi este o melodie, am ales ca ea sa fie:
joi, 5 iunie 2008
Cemi m-ai place sa ascult
Din categoria "imi place, dar ascult pe ascuns". Nu stiu ce are melodia asta de mi se pare asa de catchy, multi mi-au spus ca e o prostie.
Mie-mi place, na!
Socalled- You are never alone
miercuri, 4 iunie 2008
Life is like a box of chocolates. You never know what you're gonna get
Niste persoane importante, nu spui cine, mi-au amintit azi de un turneu, o formatie, o melodie si o stare mai ales, de acum vreo 2 ani. Cum s-a petrecut totul in rezumat: era spre sfarsitul anului scolar, moment in care se numarau absentele ca bobcii toamna si insemna ca erai orecum nesimtit daca dupa ce ca aveai catalogul plin, mai aveai tupeu sa profiti si acum, la final. O gasca de din astia de liceu s-au dus totusi la concertul unei formatii, la fel, importante, pe aproape, pe langa casa, la Medgidia, la cateva zeci de km de casa. Ceea ce a urmat concertului a fost: jumatate au dormit pe banci in parc, cativa nu se stie ce au facut si o mica parte dintre ei, doua fete au plecat mai departe cu echipa de tehnicieni in restul turneului. Parintii erau deja aproape de punctul de fierbere, si in ciuda lor a urmat Iasi. In ziua aia, dupa ce ne-am golit amandoua buzunarele, Beti si cu mine am reusit sa ne luam o Cola mica si un covrig care parea apetisant din vitrina dar era rece si uscat. Seara ne-am furisat in camerele de hotel care desi nu erau ale noastre, au fost foarte primitoare, dimineata eu am mancat micul dejun al cuiva care inca nu se trezise, parca, deci inca o data, pe moca si am plecat mai departe spre Bucuresti. De aici am reusit in sfarsit sa ne intoarcem acasa inainte ca parintii sa sune la politie si inainte sa fim exmatriculate de la scoala.
Din toata experienta cele mai misto chestii au fost: oamenii, concertele, luminile, drumul, duba, foamea, oboseala, oamenii am zis?
Vita de vie si Glasul Inimii - Deschide ochii, deschide inima
duminică, 1 iunie 2008
In direct de pe campul de lupta
Intr-o oarecare ordine, azi: m-am uitat a unspea oara la shrek, nu m-am dus la examen, am impuscat extraterestii, mi-am adus aminte ca azi noapte am visat ca cele doua emisfere ale creierului meu s-au despartit si au inceput sa se ia la bataie si m-am trezit cu expresia "amintiri de pe campul de lupta" in minte, am impuscat extraterestrii, i-am sunat pe ai mei pe rand si le-am explicat foarte frumos cat de bine am facut la examenul (la care nu m-am dus), am impuscat extraterestrii, am aflat ca un om a ajuns pe blogul meu dupa ce a cautat pe google "smantana zuzu",m-am saturat de impuscat extraterestrii
La jumatatea acestei zile, ma simt surprinzator de mandra de mine, de utila, de productiva si astept cu interes persoana care sa incerce sa imi explice mie cum e cu frecatul mentei si cum ar trebui sa se nasca in mine vreun sentiment de vinovatie
Asa ceva nu exista
vineri, 30 mai 2008
Paternitate
Aseara am iesit cu tata la Curtea Berarilor. Nu mai iesisem asa cu el, doar noi doi, desi ne vedem cam in fiecare saptamana, de cand eram acasa si eu eram ceva mai mica, mai adolescenta si oarecum mai apropiata de el. Desi intalnirea trebuia sa fie, ca si mare majoritate a celorlalte de cand am venit in Bucuresti, oarecum formala si scurta, s-a transformat intr-un iesit la bere respectiv limonada, la initiativa lui, chiar. M-am simtit neasteptat de bine, dar si stinghera in acelasi timp. In timp ce stateam acolo si vorbeam despre politica, spaga, istorie si locul lui de munca incercam sa ma distantez si sa ma uit la mine si la el. Incercam sa vad ce s-a schimbat in astia cativa ani. Cel mai greu lucru mi s-a parut sa imi dau seama cu cine statea tata si bea bere, cu un copil, cu copilul lui, cu un adult, cu o fata. Vroiam sa vad daca intrevad cumva acea senzatie de "oh, his little girl has grown up". Aveam in cap o gramada de chestii pe care voriam sa i le spun, lucruri legate de mine, unele importante, altele trecatoare. Era o mica parte din mine care vroia sa se ridice si sa zica "de cand nu te-am mai vazut, am atatea lucruri sa iti zic!", dar discutia despre primari si partide continua si nu dadeam nici un semn ca as vrea sa o opresc. Probabil ca si el gandea la fel, dar nici unul nu avea curajul sa zica in mijlocul "...eu in primul tur as vota cu Orban, dar de fapt vreau sa castige Blaga...stii ca mi-a fost dor de tine?...".
Si stateam amandoi prefacandu-ne ca putem sa vorbim despre orice, eu prefacandu-ma ca nu fumez , el prefacandu-se ca nu stie ca o fac, din nou, eu prefacandu-ma ca nu ma gandesc la mai mult decat la o discutie superficicala, el prefacandu-se ca nu vrea sa vorbim despre noi, in loc sa vorbim despre altii, dar amandoi ne-am simtit bine pentru ca stiam ca fiecare dintre noi stia ca celalat se preface.
sâmbătă, 24 mai 2008
Alta perspectiva
Cam asta vad eu cand ma uit pe geam. In unele dimineti vad blocul, in alte dimineti vad bucatica de cer. Azi am vazut cerul.
joi, 22 mai 2008
Perspectiva
Exista o gramada de artisti ale caror versuri suna frumos in urechea mea si in care, in cel mai adolescentin fel cu putinta ma regasesc partial. Ascult cu placere melodiile, de cele mai multe ori repetitiv pentru ca sa prind cat mai multe nuante din senzatia care se desprinde din piesa.
Exista un singur artist, pana acum, ale carui versuri isi schimba in mod constant intelesul din timp in timp de vreo 5 ani incoace de cand il ascult. Niste aceleasi cuvinte, dupa parerea mea de fan, genial imbinate, vibreaza diferit si uneori contradictoriu in functie de perioada in care sunt sau de starea pe care o am. Asa ca albumele lui au devenit un fel de oracol pentru mine. Dimineata, la cafea, sau la spalat vase, depinde, dau Play dupa care Random. Ascult o melodie, doua, trei, cateva versuri imi raman in cap si le fredonez toata ziua. Eventual in ziua respectiva am o dilema de dezlegat, problema incalcita, dau Play la versuri in cap si...there you go! problem fixed. Bine nu e chiar asa usor si nici nu a devenit o ocupatie constanta gen sa vedem ce avem de pregatit pentru azi. Cert este ca saptamanile astea m-au bantuit niste cuvinte care ani de-a randul au sunat altfel decat suna acum : 'i came so far for beauty, i left so much behind, my patience and my family, my masterpiece unsigned'.
Versurile nu s-au schimbat, inseamna ca m-am schimbat eu.
sâmbătă, 17 mai 2008
The other side
Seara care a trecut a fost bizara. Alergand sa ma intalnesc cu o prietena prin centru prin capitala si gandindu-ma la ale mele, am auzit o voce timida care ma striga din spate. Si m-am trezit. Numai ca nu m-am trezit intr-o realitate actuala, adica in prezentul din clipa aia, cum se intampla de obicei cand te desprinzi din gandurile tale, ci, dimpotriva a inceput sa se deruleze in fata mea un film mai vechi. Era un vechi, fost, foarte bun prieten cu care intrerupsesem oarecum voit orice legatura. Aceeasi voce familiara, aceeasi expresie, aceleasi gesturi intr-un alt decor. Si am ramas asa in mijlocul ulitei sa vorbim. Aveam sentimentul ca vreau sa fug. Nu stiam cum sa ma port natural sau ce ar trebui sa ii zic unui om cu care in urma cu catva timp vorbeam zilnic orice, dar cu care nu am mai vorbit de 2 ani deloc. Am zambit, am ras, am glumit, aceleasi glume, aceleasi expresii. Senzatiile au fost de mai multe feluri, regret, negare, impacare, resemnare. Insa un lucru iesea in evidenta. Oricat ne chinuiam amandoi sa parem interesati de viata actuala a fiecaruia, sa punem intrebari referitoare la munca, oameni, bani, locuinta, stare de spirit, fiecare tinea de fapt cate un discurs despre sine intr-un mod mai degraba egoist. Initial nu am vrut sa accept ceea ce suna a ceva de genul "ma doare in cot de ce faci tu acum, cu cine te vezi cu cine te culci, ce vechi frustrari mai ai de pe vremea cand inca eram prieteni, pe mine ma intereseaza cum ma vezi pe mine". Mi-am dat seama ca de fapt asta transmiteam cand in mijlocul unui monolog al lui despre probleme personale care se pare ca il afectau, eu m-am trezit ca il intreb :"Ce-ai zis mai devreme, m-am ingrasat?!?".
Deci da, sunt si egoista, imi si place sa vorbesc despre mine,si imi place sa am si ascultatori.
Si ce daca m-am ingrasat? na!
joi, 15 mai 2008
Coji de portocale
Blogul meu si-a schimbat numele si infatisarea, pentru ca evolueaza o data cu mine. Mi-am dat seama zilele astea ca nu mai sunt chiar floricica zurlie. Adica nici floricica, nici zurlie. Si mi-am adus aminte cum acum cativa ani cineva drag imi zicea 'coji de portocale'. Se pare ca intr-un final s-a indeplinit. Si sunt fericita.
vineri, 25 aprilie 2008
luni, 21 aprilie 2008
Pai, sa facem publicitate
*Un proiect frumos si indraznet al Asociatiei Studentilor la Arheologie si Istorie din Romania*
duminică, 13 aprilie 2008
De ce imi place istoria(?!)
Am asistat vineri, in cadrul unei sesiuni de comunicari despre arheologie la discursul doamnei Zoe Petre. Asteptam cu nerabdare sa aud ce tema o sa isi aleaga, deoarece ea avea aceasta libertate, sa faca un discurs liber, despre orice, fara sa ii anunte pe organizatori dinainte. A inceput printr-o intrebare la auzul careia mi s-au ciulit urechile si mai tare, tinand cont de faptul ca in ultima perioada aceasta intrebare imi zburda si mie prin cap.
Cum isi justifica munca un istoric, si, si mai si un arheolog?
De ce sa convingi pe cineva ca este bine(?!), util, frumos, sa il lase pe un astfel de personaj inarmat cu un bisturiu, spaclu sau dictionar,
sa ii scormoneasca trecutul? Cum sa il convingi pe un taran( nu in sens peiorativ, doar asa) ca fundul curtii lui, sub cosmelia unde isi tine gainile, este o basilica paleocrestina de secol 6, de exemplu, care trebuie dezvelita si restaurata? Si daca il convingi pana la urma, oare chiar trebuie dezvelita? Daca in locul cosmeliei cu gaini ar fi fost un spital, se mai punea problema sa darami spitalul?
Si pana la urma, de ce sa dezgropi monumente, in loc sa construiesti altele noi? Cum convingi pe cineva( o autoritate a statului sau orice tip de asociatie sau ONG) sa investeasca in "sapat" cand mai profitabil este sa "inalti" ceva? Si daca il convingi pana la urma, cu ce scop o faci? Care este finalitatea suprema? Profitul care s-ar putea ivi de pe urma turismului in zona respectiva, in caz ca este ceva ce ar atrage vizitatori?( e meschin) Orgoliu personal?( e egoist) Demers pur stiintific, deci pentru progresul cunoasterii si binele viitor al umanitatii care este datoare sa isi aplece ochii spre un trecut mai mult sau mai putin glorios?( e bombastic).
Discursul doamnei Zoe Petre care a pornit de la acea prima intrebare s-a dezvoltat de o alta maniera deoarece nu era destinat unui public larg si nu era de populiazare, evident, era destinat tocmai unora ca mine care nu mai trebuiau convinsi de utilitatea arheologiei. A ridicat aceasta problema si eu asteptam cu sufletul la gura sa aflu un raspuns pe care si eu ma chinui sa il dau, raspuns pe care evident ca nu l-am primit ( ca orice istoric respectabil, nu a dat o sentinta doar a problematizat).
In timp ce audiam mi-am adus aminte de un taximetrist guraliv care, dupa ce m-am urcat in masina a inceput acel dialog plictisitor:"Aglomerat azi nu?..siii..sunteti studenta? La ce?". Mi-a zis stupefiat ca el a avut in masina tot felul de meserii de la medic la zilier, dar ca de arheolog nu a auzit. Cum puteam sa ii explic omului care e pasiunea mea cand el m-a intrebat: "Adica cum, eu platesc impozit la stat si din banii aia voi sapati dupa pietre si oase?"
miercuri, 9 aprilie 2008
I'm a crazy drunk - in al doilea rand
You're A Crazy Drunk |
When you drink, you get wrecked - and it ain't pretty. |
I'm a chocolate chip cookie -in primul rand
"You Are a Chocolate Chip Cookie |
Traditional and conservative, most people find you comforting. You're friendly and easy to get to know. This makes you very popular - without even trying!" |
joi, 27 martie 2008
miercuri, 12 martie 2008
Nimic nu arata ca in reclama.
marți, 11 martie 2008
Am cu ce
In sfarsit sunt un om responsabil. Am flori pe care trebuie sa le ud in fiecare zi.
O floricica
Doua floricele
Trei floricele
marți, 4 martie 2008
E ziua mea
...frumoasa asa ca mine. Am primit telefoane si felicitari din toate colturile lumii.. de la Andra de la Iasi, de la mama de la Tulcea, de la Ioana cred ca din pat sau din baie in timp ce se spala pe dinti, pentru ca era foarte de dimineata( sigur s-a trezit special pentru mine), de la tata de la birou din buricul Bucurestiului, de la nasa din trafic, cred, de la oana, un offline la 00:03 (cel mai prompt)..si e de-abia 12:40 .
Multumesc pentru frumoasele urari...astept cadourile. :D
*Hahaha! e primul post din martie! deci a venit primavara si pe blogul meu.
duminică, 10 februarie 2008
Pentru ca pot
Deci pentru ca sunt foarte buna, am hotarat sa ma mandresc cu asta. Am primit astazi un mail(vezi mai jos) de la nenea cu care am facut seminarul de Grecia Antica in care ni se spunea ce note am luat si de ce. Dupa cum se vede, prezenta la seminar cam canci, prezentarea referatului pe care trebuia sa o indeplinesc nu a avut loc din motive tehnice, insa am luat un binemeritat 9 (10 a luat un singur tocilar) din cauza referatului care era chiar foarte bun! Asa incat nenea ma invita, daca doresc, sa fac o prezentare la Centrul de Istorie Comparata a Societatilor Antice care, se intelege si din titulatura este asa un fel de Mecca a istoricilor (adica un fel de Amsterdam al consumatorilor, un fel de Gigi Becalli al sesiunilor de comunicari).
"G. Ana, nota 9
Prezenta 1 p
Participare 4 h.o + 0.25 p= 0.89 p
Referat 7 p
Total 8.89 p.
Comentariu : Ati avut 4 absente totusi v-am acordat punctul pentru prezenta; nu v-ati facut din pacate nici prezentarea. Un referat foarte bun ce s-ar putea transforma, daca doriti, chiar intr-o prezentare la CICSA (Centrul de istorie comparata a societatiilor antice). Ati folosit un numar important de lucrari stiintifice si surse, iar aparatul critic este impecabil. Felicitari!"
miercuri, 6 februarie 2008
Nu incercati acasa
Pe masa din bucatarie eu si iubitul meu depozitam diverse recipiente.
Astfel s-a produs nefericita alaturare din poza alaturata.
marți, 5 februarie 2008
Cadou virtual pentru Beti
Beti,
Beatricea, Betix, Eferemov, Betix Boschetix*, cum vrei sa-i zici. Colega mea din banca din fata timp de 4 ani de liceu minus 1 (in clasa a 12-a eu am fugit cu un artist).Fosta, actuala si viitoare prietena.
Tot timpul nemultumita despre cum arata. I se pare ca este cat o balena cand de fapt are 25 de kilograme imbracata gros( si cu bocanci in picioare). Parul lung, des ,stralucitor si negru (pentru ca se vopseste)..si totusi i se pare ca arata ca o capita de fan. Fata alba cu cativa pistrui bine pusi la locul lor ( fara cosuri, puncte negre, bube sau alte impuritati). Ochii mari si limpezi gen de caprioara (desi nu mai stiu exact ce culoare). Ceea ce ea numeste "bot" sunt de fapt niste buze ca ale Angelinei Jolie.
Asta a fost la infatisare.
La suflet Beti este cum se zice in folclor buna ca painea calda. Imparte orice cu (aproape) oricine de la bere, mancare, haine(mai pentru o zi, mai de tot) pana la ganduri. "In seara asta dorm la Beti"-cred ca au auzit parintii tuturor de prea multe ori. "Iar nu ti-e foame?De ce?"-"Am mancat la Beti"- la fel.
Beti niciodata nu te lasa balta, nu te lasa singur, nu te lasa sa bei singur(mai ales). Stie sa te faca sa razi( cu forta, daca dai semne ca esti deprimat).
In concluzie: Beti este desteapta, frumoasa, deschisa la minte, spontana, hazlie, Beti este atunci cand te simti bine instant si nu stii ce ti s-a intamplat (= ai iesit in oras cu Beti).
P.S.: intotdeauna mi-a fost ciuda ca tie iti dadeau tigari la magazin desi nu aveai 18 ani si mie imi cereau buletinul (am mentionat ca e inalta?)
*apelativul i se trage de la locul preferat de somn
luni, 4 februarie 2008
Deceimiplaceistoria 2
..pentru ca Dinescu are dreptate:
" Ce profesor ar putea să ne predea
clinchetul monedelor marunte,
să-l invatam pe de rost
ascunsi în fundul buzunarului,
cu speranta ca istoria
nu-si numara niciodata maruntisul."
Ma' shrink made me to
Vineri a fost o zi mareata. Trebuie consemnate toate actiunile pas cu pas, actiuni care converg spre indeplinirea unei capodopere.
La taraba: "-Spune domnita, ce-ti dau?
-Aaa..mm(timid)..Doua legaturi din astea..cu..morcovi.
-Aa..si telina (stiam de la mama ca imi trebuie telina.nu stiam exact cum arata si am vazut o leguminoasa alba care parea ca ar fi. rezultatul=era pastarnac, dar doamna vanzatoare s-a rezumat la a-mi arunca o privire materna gen 'tinerii din ziua de azi..ia innebunit astia cu televizoru'..
-Douaj de mii, mama. Altceva?Iti mai da baba patrunjel?Ia uite aici ce frumos e!
-Nu,nu..mmbl(si am mai bolborosit ceva sa scap)"
La taraba doi:"-Vreau si eu trei mere! (aici eram mai sigura pe mine..il cunosteam pe domn de ceva timp,mai luasem fructe de la el)
-De care domnisoara?
-Verzi.
-Doar trei?!
-Da, din astea mari.
-Patru lei cinzeci. Sa le mancati cu placere"
Acasa: (la telefon) "-Alo,mamiii?..cum fac si eu salata din aia buna de care ziceai tu?
-..reteta..
-aa..stai ..adica mai intai pun puiu' la fiert?..da..asa..si sare?
-...
-pai trebuie mai intai sa il dezosez?!?pai nu stiu sa fac asta!
-...(si in continuare am aflat toate detaliile)"
In bucatarie(succint): -am pus puiu' dezosat in apa care fierbea..(scoate spuma, pune sare, da focul mai mic ca da pe-afara, da focul mai mare ca ramane crud)...pana s-a fiert
-in timpul asta(miscandu-ma ca in matrix) am dat pe razatoare urmatoarele:4 morcovi portocalii,2 pastarnaci, 2 mere jumate verzi(jumatate am mancat)
-intr-un bol am pus cu lingura: un borcan de maioneza( din comertz), smantana zuzu (cat sa devina mai putin vascos), o lingurita de mustar de pe fundul borcanului(ca mai mult n-am avut)
-am amestecat amesctecul de legume rase cu sosul si am pus sare( ca delicatul nu-i place lu' alin), curry si puiul dezosat fiert taiat bucatele
morala: a iesit cea mai buna salata de pui cu cruditati care exista
sâmbătă, 2 februarie 2008
Deceimiplacemirceadinescu
"Am o gaură în podea:
e o gaură fără de partid.
că ar putea intra în Academie.
că
De nu
că pînă la urmă
mă va înşela cu un şoarece."
M. Dinescu-"Indoielile logodnicului"
vineri, 1 februarie 2008
Demonstratie
"Nu m-ai crezut cand ti-am zis ca sunt intruchiparea Dreptatii.
Acum vezi talgerul balantei care sclipeste in ochii mei?"
joi, 31 ianuarie 2008
Te intreb
"Oare mintea mea imaculata e in stare sa mascheze sufletul meu dalmatian?
Dar...daca cineva o sa ma iubeasca vreodata
Oare o sa-i vada petele?"
sâmbătă, 26 ianuarie 2008
Stress*
"Eu sunt Francois, asta-i cusurul,
De la Paris, mai dimprejurul,
Acum va stii, legat cu snurul
Grumazul meu cat trage curul."
Francois Villon, Quatrain.
*sesiune, examene, sinteze, referate, idei, original, plagiat, ordine, dezordine
vineri, 25 ianuarie 2008
Deceimiplaceistoria
"Cneius Piso:"In what order will you vote, Caesar? If first, I shall know what to follow; if last, I fear that I may differ from you unwillingly."
Tacitus,Ann.I
Toi tu es l'herbe et moi le joint
Tu es l'envie et moi le geste
Toi le citron et moi le zeste
Je suis le thé, tu es la tasse
Toi la guitare et moi la basse
Je suis la pluie et tu es mes gouttes
Tu es le oui et moi le doute
T'es le bouquet je suis les fleurs
Tu es l'aorte et moi le coeur
Toi t'es l'instant moi le bonheur
Tu es le verre je suis le vin
Toi tu es l'herbe et moi le joint
Tu es le vent j'suis la rafale
Toi la raquette et moi la balle
T'es le jouet et moi l'enfant
T'es le vieillard et moi le temps
Je suis l'iris tu es la pupille
Je suis l'épice toi la papille
Toi l'eau qui vient et moi la bouche
Toi l'aube et moi le ciel qui s'couche
T'es le vicaire et moi l'ivresse
T'es le mensonge moi la paresse
T'es le guépard moi la vitesse
Tu es la main moi la caresse
Je suis l'enfer de ta pécheresse
Tu es le Ciel moi la Terre, hum
Je suis l'oreille de ta musique
Je suis le soleil de tes tropiques
Je suis le tabac de ta pipe
T'es le Laurel de mon Hardy
T'es le plaisir de mon soupir
T'es la moustache de mon Trotski
T'es tous les éclats de mon rire
Tu es le chant de ma sirène
Tu es le sang et moi la veine
T'es le jamais de mon toujours
T'es mon amour t'es mon amour
Tu es la tombe et moi l'épitaphe
Et toi le texte, moi le paragraphe
Tu es le lapsus et moi la gaffe
Toi l'élégance et moi la grâce
Tu es l'effet et moi la cause
Toi le divan moi la névrose
Toi l'épine moi la rose
Tu es la tristesse moi le poète
Tu es la Belle et moi la Bête
Tu es le corps et moi la tête
Tu es le corps. Hummm !
Tu es la mère et moi le doute
Tu es le néant et moi le tout
Tu es le chant de ma sirène
Toi tu es le sang et moi la veine
T'es le jamais de mon toujours
T'es mon amour t'es mon amour
Carla Bruni,"Le toi du moi"