Perspectiva

Exista o gramada de artisti ale caror versuri suna frumos in urechea mea si in care, in cel mai adolescentin fel cu putinta ma regasesc partial. Ascult cu placere melodiile, de cele mai multe ori repetitiv pentru ca sa prind cat mai multe nuante din senzatia care se desprinde din piesa.
Exista un singur artist, pana acum, ale carui versuri isi schimba in mod constant intelesul din timp in timp de vreo 5 ani incoace de cand il ascult. Niste aceleasi cuvinte, dupa parerea mea de fan, genial imbinate, vibreaza diferit si uneori contradictoriu in functie de perioada in care sunt sau de starea pe care o am. Asa ca albumele lui au devenit un fel de oracol pentru mine. Dimineata, la cafea, sau la spalat vase, depinde, dau Play dupa care Random. Ascult o melodie, doua, trei, cateva versuri imi raman in cap si le fredonez toata ziua. Eventual in ziua respectiva am o dilema de dezlegat, problema incalcita, dau Play la versuri in cap si...there you go! problem fixed. Bine nu e chiar asa usor si nici nu a devenit o ocupatie constanta gen sa vedem ce avem de pregatit pentru azi. Cert este ca saptamanile astea m-au bantuit niste cuvinte care ani de-a randul au sunat altfel decat suna acum : 'i came so far for beauty, i left so much behind, my patience and my family, my masterpiece unsigned'.
Versurile nu s-au schimbat, inseamna ca m-am schimbat eu.