Pam pam pam

Movie time

Vazut trei filme spaniole intr-o seara.
Ametit. Incurcat imaginile in cap.
Caotica Ana
Lucia y el sexo
Habla con ella.

Caotica Ana - haotic putin, idei care mi-au placut mult mult, teme multe, suprapuse care dau impresia ca e supraincarcat, dar frumos. Julio Medem cred ca se pricepe sa se joace cu subconstientul celor care privesc. In rest, Said, tanar arab, dragut, Ibiza, mult soare, frumos. Scena preferata: Ana se uita in tabloul lui Said, cu tuse foarte incarcate de acuarela, formand o imagine care face sa se ridice parul pe spinare, vede ca si ea a desenat acelasi lucru, numai ca in pastel, viu colorat si incepe sa planga.

Lucia y el sexo - putin telenovela, de aceea il trec la "guilty pleasures". Povestea foarte draguta, spre final afli ca defapt "era ta-su, ma". Ce mi s-a parut out of line: cand moare copilul. In rest, frumos si colorat. Insula cu gauri - metafora inspirata. Scena preferata, nu e in film, mi-am imaginat-o: Carlos facand scufundari pe sub insula.

Habla con ella - dupa ce le-am vazut pe primele doua, nu cred ca am mai putut sa apreciez filmul la adevarata lui valoare. Pentru ca dupa ce mananci cipsuri si piure, daca mai incerci si Cartofi prajiti deja esti satul.

***

Cele mai frumoase versuri

Energy booster

Site dragut

Conform acestui site cantecul lansat exact in ziua cand m-am nascut eu este....pam pam pam..."Father figure" -George Michael.

What's up, doc?

Iubim lucrurile pentru ca sunt frumoase sau lucrurile devin frumoase pentru ca le iubim?

Am citit in diagonala un articol destul de slabut pe un site de lifestyle&crap. In schimb ideea pe care o aminteste autorul mi s-a parut foarte inspirata si inspiranta. Mi s-a parut o perspectiva draguta asta, a nu privi lucrurile unilateral.
In aceeasi ordine de idei..

Alegem pe cineva pentru ca il iubim sau il iubim pentru ca l-am ales?

Song of the day

Sarmaluta sub acoperire

Figura oficiala










Melancolic














Zambaret














Postura intelectuala











Caraghios

* * *

"Cand ideea unui sentiment de placere e conceputa ca viitoare, fara a fi siguri ca va avea loc, simtim speranta; cand suntem siguri ca va avea loc, simtim bucuria. Cand un sentiment de durere e conceput ca viitor, fara a fi sigur, simtim teama; cand suntem siguri ca se va produce, simtim tristetea."


James Mill

Mess

Anna G.: bai
Anna G.: deci se intamppla chestii dubioase
Anna G.: in primul rand am inceput sa fac curat prin camera
Anna G.: si am dat putin la oparte patul...e dubios ce se intampla acolo
Anna G.: gen mizerie multa
Anna G.: cand aud ceva din baie
Anna G.: am zis ca iar face ceva masina
Anna G.: si cand colko in masina...unde am bagat numai asternuturi si chesti albe
Anna G.: este o frumusete de bricheta
Anna G.: !!!
XXX: bricheta?
XXX: wtf!?
Anna G.: daaa
Anna G.: aaaa
Anna G.: si sub pat am gasit o bluza care nue a mea
XXX: what?
XXX: aia cu picatele?
Anna G.: nuu
XXX: albe?
Anna G.: una neagra
XXX: o fi a mea
Anna G.: marimea mea
Anna G.: gen tricouas
XXX: de unde?
Anna G.: de sub pat
XXX: sub pat?
Anna G.: daaaa
Anna G.: si bricheta bleo in masina de spalat

Back in biznis

Ce am invatat eu in primul semestru:

mucoasa nazala a omului are 5 cm patrati iar a pisicii are 25

muzica rock nu influenteaza memorarea de scurta durata si nici fidelitatea reactualizarii, din punct de vedere statistic( cel putin nu la anul intai, cand cercetarile se fac si cu subiecti din burta)

exista si o abordare constructiva a conflictelor

psihologia nu este nici stiinta nici arta, este "stiinta facuta cu arta"

ca sa ai o idee geniala nu este de ajuns numai sa astepti sa vina, trebuie sa ai o preocupare constanta in domeniul respectiv, vorba suportului nostru de curs: "multor oameni le-au cazut mere in cap, dar numai Newton a formulat legea atractiei"

oamenii agresivi si expansivi de care ne este tuturor frica se comporta asa...culmea...de frica ( in general)... pornind de la inceput cu ideea ca oricine are ceva cu ei si reactioneaza violent ca sa se apere de o amenintare imaginara

cu cat iti folosesti mai mult mintea cu atat traiesti mai mult

Maria Raducanu

Pauza

Se pare ca aceasta este o pauza



































lunga

Ciudatenie

Fratee...mica, galbena, cu ochii subitiri si cu voce de negresa!
Vorba alora din public: whoa!

Comentariu pe text

Intr-o profunda nota de discordanta cu chipul pe care il vad de ceva ani la televizor, prietenul Mircea scrie si poezii. Iata o poezie care imi aduce in fata ochilor persoana care eram, alaturi de cea care sunt acum.

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!(M.Dinescu)

Si daca astazi sunt tanar, doamna, maine vreau sa fiu cel mai frumos din orasul acesta.

Nimeni n-o sa doarma vs Nessun Dorma

Tin sa mentionez inca de la inceput ca nu am nici cea mai vaga notiune de muzica, nu recunosc note, tehnici, stiluri, tonalitati in nici un fel. Ascult muzica de obicei doar daca, vorba aceea, ma gadila placut la ureche.
Dupa ce am vazut in paralel videoclipurile astea doua, m-am dumirit ca:
nu orice zbiara si se schimonoseste canta opera,
nu orice este zbierat frumos, pe note, probabil corect din punct de vedere tehnic, e de calitate,
nu mai sunt intrigata de felul in care se poate face din rahat, bici, mi-am dat seama: nu se poate,
costel asta nu este pavarotti, nici macar cel din carpati.
Eu m-am uitat exact in ordinea in care sunt si asezate. Mai intai varianta balcanico-romano-umpic spaniola, apoi originalul, ca sa aiba impactul mai mare.

Se intampla lucruri mari

Simt ca se intampla lucruri mari. Acum.
Simt ca lucruri mari se intampla pe masura ce imi construiesc si eu prezentul, in timpul meu.
Ieri, de pilda, Casa Regala a sarbatorit nunta de diamant a Regelui si a Reginei. 60 de ani de casatorie. Mi se pare fabulos. 60 de ani, dintre care 50, in exil. Povestea in sine ma face sa ma simt contemporana cu lucruri "mari". Exista si lucruri deasupra mizeriei mediocrului. Exista sentimente, ganduri, experiente, placeri, suferinte care nu au capatat inca amprenta "vulgarului", a mediatizarii cu orice pret. Sunt lucruri care nu incap intr-o garsoniera marunta de bloc comunist si ganduri care nu incap in capul plin cu bigudiuri al orcarei sotii de administrator de scara.
Si nu simt nici un strop de revolta in fata acestui lucru. Doar uimire.
Mirare naiva si sincera in fata unui lucru mare.
Exista un lucru care m-a impresionat extraordinar de mult, de prima data de cand l-am vazut scris in niste marturii si de cand l-am perceput. Suferinta unui Rege caruia nu i-a fost permis sa isi conduca tara. Sentiment de care cred ca sunt capabili infim de putini oameni, numai cei alesi. Si nu, nu cred ca se compara nici cu deceptia unui om de afaceri in fata colapsului afacerii sale, nici cu dezamagirea unei bucatarese careia i-a dat cafeaua in foc.
Simt ca se intampla lucruri mari.
Am terminat de citit o carte a lui Dan Puric. Am trecut printr-o mie de stari. De la negare, la indoiala, scepticism, critica, judecati, prejudecati, la optimism si incredere, toate culminand cu un sentiment de uimire, care m-a coplesit pe parcursul intregii zile. Din toata cartea, doua paragrafe mi-au ramas impregnate in minte. Si in suflet. Primul in care este citata marturia unui fost tortionar, actual pensionar :"Eu nu pot sa ma duc la Biserica. Nu ma duc pentru ca pe mine nu ma poate ierta Dumnezeu! N-are cum sa ma ierte! Eu omoram zilnic opt sau noua tineri dupa ce ii torturam. Astia..., Coposu, Tutea, sunt nimic pe langa tinerii si personalitatile de valoare pe care le-am omorat. Asa ca Dumnezeu n-are cum sa ma ierte. (interviu cu tortionarul Tandara)". Al doilea paragraf este la sfarsitul cartii.
Simt ca se intampla lucruri mari. Si nu pe toate sunt capabila sa le inteleg. Transformarea omului in ne-om, adevarul care nu corespunde intotdeauna cu dreptatea, sinceritatea bruta, rudimentara a acestui om, care nu elibereaza, nu inalta, este marturisirea unui om mort, gol, suferinta unui Rege exilat, o iubire care trece de bariere religioase, sociale, ale sortii, temporale si care rezista.
Am alaturat azi in mintea mea doua arhetipuri. Doua simboluri. Doua lucruri care m-au coplesit: pe de o parte, demnitate, nu orgoliu, iubire, speranta, stoicism, noblete si valoare umana si pe de alta parte mizerie, decadere pana la inuman, ura si disperare. Pe nici unul din acestea doua nu le percep total.
De-asta simt ca se intampla lucruri mari.

I have never been able to depict happiness like i do it now

Pentru ca ziua de azi este o melodie, am ales ca ea sa fie:

Cemi m-ai place sa ascult

Din categoria "imi place, dar ascult pe ascuns". Nu stiu ce are melodia asta de mi se pare asa de catchy, multi mi-au spus ca e o prostie.

Mie-mi place, na!


Socalled- You are never alone