Life is like a box of chocolates. You never know what you're gonna get

Niste persoane importante, nu spui cine, mi-au amintit azi de un turneu, o formatie, o melodie si o stare mai ales, de acum vreo 2 ani. Cum s-a petrecut totul in rezumat: era spre sfarsitul anului scolar, moment in care se numarau absentele ca bobcii toamna si insemna ca erai orecum nesimtit daca dupa ce ca aveai catalogul plin, mai aveai tupeu sa profiti si acum, la final. O gasca de din astia de liceu s-au dus totusi la concertul unei formatii, la fel, importante, pe aproape, pe langa casa, la Medgidia, la cateva zeci de km de casa. Ceea ce a urmat concertului a fost: jumatate au dormit pe banci in parc, cativa nu se stie ce au facut si o mica parte dintre ei, doua fete au plecat mai departe cu echipa de tehnicieni in restul turneului. Parintii erau deja aproape de punctul de fierbere, si in ciuda lor a urmat Iasi. In ziua aia, dupa ce ne-am golit amandoua buzunarele, Beti si cu mine am reusit sa ne luam o Cola mica si un covrig care parea apetisant din vitrina dar era rece si uscat. Seara ne-am furisat in camerele de hotel care desi nu erau ale noastre, au fost foarte primitoare, dimineata eu am mancat micul dejun al cuiva care inca nu se trezise, parca, deci inca o data, pe moca si am plecat mai departe spre Bucuresti. De aici am reusit in sfarsit sa ne intoarcem acasa inainte ca parintii sa sune la politie si inainte sa fim exmatriculate de la scoala.
Din toata experienta cele mai misto chestii au fost: oamenii, concertele, luminile, drumul, duba, foamea, oboseala, oamenii am zis?

Vita de vie si Glasul Inimii - Deschide ochii, deschide inima